Dacă ajungi în zona viaductelor prima impresie este de grandios, pentru că acestea se ridică la înălţimi de aproximativ 30-35 de metri, ca nişte blocuri de piatră care parcă sprijină porţile cerului. În zonă domneşte liniştea, întreruptă din când în când doar de fluieratul ascuţit al vreunei locomotive.
La ,,piciorele podurilor”, cum spun sătenii, se găsesc fântâniţe cu apă rece de izvor sau cu borcut (ape minerale natural carbogazoase). La intrarea pe viaducte se observă încă foişoarele în care stăteau de strajă militarii de la unitatea de vânători de munte de la Roşu, care aveau ca sarcină paza viaductelor.
Împreună cu cele nouă tunele săpate în stâncă şi cu calea ferată construită într-o zonă atât de dificilă, cele cinci viaducte demonstrează hotărârea şi puterea omului de a schimba mediul înconjurător sălbatic într-un mediu propice pentru dezvoltarea umană.